sâmbătă, 11 aprilie 2009

...


Flori galbene ce imi aduc aminte de casa... De fapt totul park imi aduce aminte de casa, doar e primul an in care Invierea Domnului nu ma gaseste aksa. Mi- e greu sa recunosc, dar imi e atat de dor de parinti, de bunici, totusi stiu k nimic nu va mai fi la fel. Copilaria si clipele in care abia asteptam sa vina dimineata si sa caut peste tot prin casa cadourile de la Iepuras si apoi dezamagirea k nu gaseam nimic, stia Iepurasul tactica mea, asa k in fiecare an lasa cadourile in grija bunicii mele. Acum ea nu mai e si tot ce era mai frumos cu aceasta sarbatoare s-a dus. Maia m-a invatat toate rugaciunile pe care le stiu, iar in fiecare seara ma punea sa ma rog in genunchi pentru sanatatea mea, a parintilor si a bunicului . Despre ea nu zicea niciodata nimic. Stiu k maia mea m-a iubit mai mult ca pe propriul copil si ca eu i am gresit de atatea ori, iar k din moment ce am crescut evitam sa ies cu ea in oras, eram prea ocupata sa merg la ea....
Ideea la tot ce am scris este k uneori cea mai mare razbunare pe care ne o ofera viata e k pierzand pe cineva drag, pierdem de fapt tot ce stiam noi k inseamna familie si locul acela in care te simti k aksa. Exista mereu o persoana care tine totul unit, iar cand acea persoana piere, totul se pierde k o papadie in care se sufla.
free counters