joi, 1 decembrie 2011

Iubesc Romania in fiecare zi!






Azi am decis sa nu ma manifest prea mult in celebrarea Zilei Nationale a Romaniei. Da, intr-adevar, si eu imi iubesc tara. Iubesc Romania, in primul rand,
pentru ca este tara care le-a oferit bunicilor mei conditii sa ii creasca intr-un mod frumos pe parintii mei si parintilor mei sansa
sa studieze, sa-si intemeieze o familie . Iubesc Romania pentru ca
datorita ei am avut parte de o educatie foarte buna
( institutional vorbind )
si daca nu m-as fi nascut in Romania, nu as fi cine si ceea ce sunt astazi.
Iubesc Romania in fiecare zi, chiar daca unii romani sunt rai. Am trecut in ultimul timp
prin tot felul de situatii bizare: am fost pur si simplu imbrancita intr-o banca de un domn
care parea destul de distins ( nu ma refer doar la imbracaminte, ci si la gesturi), mi
s-a pus piedica pe strada ( si nu de niste copii)...
Dar cred ca in orice tara as trai si am fost in destule, tot ar exista oamenii rai, needucati,
necizelati. Mai multi oameni intervievati pe PRO TV spuneau ca nu iubesc Romania pentru
ca nu iubesc romanii sau ca iubesc Romania, dar nu iubesc romanii . Nu trebuie sa generalizam, Romania nu reprezinta doar acea categorie,
Romania nu reprezinta doar poporul roman. Romania este si mostenirea istorico-culturala,
Romania reprezinta traditii si obiceiuri, Romania este un melanj de atatea locuri si lucruri
frumoase, care nu pot cadea intr-un con de umbra doar datorita unor personaje de joasa speta.
Si chiar daca ma gandesc uneori ca in alte tari as avea mai multe beneficii, asta nu inseamna ca uit ca sunt romanca. Patriotismul se pastreaza in sentimente, nu in locatie.
A bientot!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Printre tomberoane

Daca ati vedea langa un tomberon niste carti si ar fi chiar interesante le-ati lua? Adica nu ar fi foarte ciudat, nu?:-s
M-am dus si le-am luat. Asa ca acum mi-am imbogatit biblioteca cu: La vie a l;envers ( un roman), o biografie de-a lui Chateaubriand tot in franceza, o carte de exercitii pentru DELF, o carte de povesti, Le francais par des images, Modele de analize literare si stilistice, Literatura romana-rezumate, Hansel si Gretel ( nu stiu cum ii zice acum, dar model 3d :)) Belle pages de francais-cours moyen, Gramatica limbii franceze. Aaaa, si am uitat: Analize literare si stilistice.
Stiu, sunt nebuna, dar am gresit?:))) Eu sunt foarte incantata :D
Plus ca stateam in pat si ma gandeam ca unii ar vrea sa aiba carti si eu le las acolo langa tomberon... :P

A bientot!

marți, 18 octombrie 2011

Oare de ce?

Astazi s-a facut o gluma proasta la adresa mea ( sa incerc s o cataloghez astfel ), mai bine spus pe seama fizicului meu. Nu m-ar fi deranjat daca ar fi venit replica acida din partea unei persoane foarte apropiata care mi-ar fi spus aceste vorbe usturatoare fie in spirit de gluma, fie ca un sfat prietenesc. Nu m-ar fi deranjat nici daca aceeasi persoana le-ar fi spus intr-un mod putin mai placut, nu printr-o ironie ieftina ( cum ca as avea nevoie de un sac de banane ). Da, imi recunosc lipsurile si mi le-am recunoscut intotdeauna. Cred ca educatia m-a facut sa fiu primul si cel mai indarjit critic al meu, dar demnitatea si orgoliul ce mi-au fost impregnate de mic copil nu ma lasa sa fiu terfelita, chiar daca sincer comparatia cu o primata nu ma deranjeaza foarte mult ( maimutele sunt chiar simpatice, plus ca sunt mai darwinista asa), conteaza modul de exprimare si individul.
Poate nimeni nu citeste ce scriu, dar imi place sa ma descarc lui world wide web, prietenul meu virtual cu mii si miliarde de personalitati. Eu nu i-am cauzat nimic niciodata masculului respectiv, deci, imi este peste puteri sa inteleg ce anume l-a facut sa reactioneze verbal intr-un asemenea mod. Aaa, si mi-ar fi placut si daca mi s-ar fi spus in fata. Da, domnule, asta e parerea mea, dar ti-o spun franc in fata.
Da, ma dor cuvintele lui pentru ca de foarte mult timp nimeni nu m-a mai jignit asa, intr-un mod foarte pueril, dar deloc necesar. Abia acum simt si eu ca a venit toamna, fara lacrimi nu vine toamna la mine.
Totusi, vreau sa ii multumesc persoanei respective ca mi-a oferit o lectie. In aceasta situatie a mai fost implicata o persoana, la care nu ma asteptam sa se confunde iar cu tacerea...

A bientot!

sâmbătă, 30 iulie 2011

Dor acut de dorul tau de mine

Albastru ce tinde spre nemarginire
Si in nori se impinge spre ploaie
Aidoma tie, si pianista mea va plange
Pacat ca plansul ei e stins si inchegat cu sange de-un verde crud.
Clapele pianului au murit atinse de tremurul fatidic al ciocanului
Pianista si a pierdut elanul, canta la pian cu lacrimile.

E sambata seara si cerul e de un gri risipitor, norii par sa alerge ca un atlet etiopian.
Alearga inspre tine, dragul meu. Hai, prinde-i si soarbe-i cu ochii, in ei e si glasul meu.
Enigma noastra e dintr un alt secol la sfarsit de saptamana, distanta nu e mare, dar
mana fragila si delicata ce vegheaza asupra ta, nu-mi lasa cuvintele sa zboare catre tine
prin mijloacele moderne. Literele astea mici, negre si digitale se ivesc tocmai din patul
acela din colt de camera albastra, din patul mic si friguros. Mi-e dor de albastrul tau senin
si de...


Mi-am dat seama astazi ca prietenii mei ma iubesc sau cel putin o parte din ei, eram in melancolia weekend-iana cand telefonul ei m-a debransat. Nu ma asteptam ca ei sa se gandeasca la
mine, ei sunt departe, printre cavaleri, domnite si vrajitoare. Si de ei imi e dor, desi ieri
au plecat si maine se intorc, pentru ei, in general, acum, am ramas in orasul cu biserici
vechi, cu Somes si cu statuia lui Daicoviciu tronand langa muzeu. Am depistat ca eul meu
ca sufera de dor acut. Mi-e dor de orice, de clipe, de oameni dragi, de situatii, de locuri,
de lucruri. Dorul meu nu se poate pastra in suflet, vrea sa evadeze mereu si mereu
si se metamorfozeaza in lacrimi calde. Te sarut prin ganduri de dor in timp ce musc din inghetata nisipoasa si aud in fundal replicile din scary movie, mi-e dor de vremea cand dorul tau inlocuia dorul meu. Mi-e dor de vremea cand in patul din coltul camerei albastre nu aveam loc amandoi.
A bientot!

miercuri, 27 iulie 2011

Povestea noastra

Povestea noastra incepe comic si se sfarseste trist, doar e povestea mea, povestea unei Immortelle si ce-i nemuritor devine trist, patetic si deprimant.
Era o primavara caldutza de 2010 si totul parea promitator, excursie intre prieteni buni si atat. Dar a aparut ceva, ceva dubios si comic la inceput, ce imi adreseaza cu aroganta uitandu se la mana mea, la incheietura mea, la tatuajul meu ( reminescenta a unei relatii demult incinerate si ascunse in adancul mendrelor aminitirilor ce se vor uitate cu desavarsire) si intreaba cu nonsalanta daca este stema sau tatuaj.

Am privit intreaga situatie cu o ironie caracteristica si atat. Bineinteles, pe moment totul a fost dat uitarii, nestiind ca dragii si stimabilii mei prieteni deja incepeau sa imi asemene viata cu o cursa de cai, unde doar rezultatul favorabil al celor ce au pariat mai conteaza. Dar, vara a sosit si totul a redevenit in normalitatea fireasca a unui santier al patriei
arheologice. S a vazut clar ca viata e mai c***a decat o cursa de cai si pariul l au castigat ei in detrimentul lacrimilor ce imi curg acum pe obraz si in suflet si in atmosfera mea neoxigenta si ratata. Ceva-ul acela stemat a devenit un altceva, dar ambitia mea repetabila si exagerbata a dus totul intr-o negura ilogica si fara o solutie de atins intr-o lume monogama si morala. Si uite asa a ajuns Immortelle in cea mai nefasta perioada din viata ei, inconjurara de urmasa onomastica a lui Herakles care ii urmareste atent fiecare moment si fiecare gand. Immortelle-i ii pare rau de multe si de tot, ii pare rau ca a ajuns sa se autocompatimeasca, sa scrie post uri frustrate, Immortelle i ii pare rau ca uneori exista si ca tot ce iubeste piere. Ca pierde prieteni si anii, si clipe. Si acum sa scapam de persoana asta a treia obsedanta si sa revin exact: regret si mi e dor de imbratisari pierdute si de sarutari furate, mi e dor de ce eram eu odata, mi e dor de mine puternica si rece si neimplicata si fara sentimente. Imi pare rau pentru tot, imi cer iertare mie si tuturor pe cei care a calcat ambitia si orgoliul meu. Iti cer iertare tie pentru ca ti am daruit iubirea mea nestiuta in clipa in care poti sa scuipi pe ea cu nepasare si sa o arunci cu cea mai mare usurinta si fara o privire in urma la tot ceea ce a


fost odata.

duminică, 17 iulie 2011

Uneori simt ca nu mai pot sa imi dau seama de ce se intampla in jurul meu... Parca trebuie sa mi se explice clar. Daaaa, sunt iar pe santier si in jurul meu se intampla tot felul de lucruri ciudate. Abia reusesc sa ma odihnesc ok. Dar parca e o atmosfera un pic mai relaxanta anul acesta sau s-a maturizat Immortelle? Hmmm, nu cred. Desi, ciudateniile nu lipsesc nici aici:
-> ouale dauneaza grav mahmurelii;
-> s-a contactat o bacterie de pe un microbuz Dej/Caseiu, deci traim intr o lume a bacteriilor, iar individul este chiar ingrijorat ca trebuie sa traiasca cu bacteria.

-> Immortelle e mai posesiva si mai nebuna decat se considera.
-> avem ardei iute in ghiveci.
-> declaratie de dragoste a la Caseiu: iti dau un cap in gura.
Sapatura e perfecta pana acum. Artefactele destul de interesante, doar ca in partea mea de sectiune iar am dat peste o stradela, blestemul vietii mele de arheolog.
Anul acesta am reusit sa stau in camera doar cu mama si Jijicu, e destul de ok avand in vedere ca eu sunt obisnuita sa stau cu mama si Jijicu nu prea populeaza camera. Dar tot nu imi place sa spal vase, mai ales dupa 20 de persoane... :(

Duminicesc cu tine

Azi am decis sa duminicesc in gand cu tine.
Sa mor de dor adanc de lacrimi din zmeura picate.
E greu ca inca nu apari in geam
Si clopotul nebun ce inca bate, iar pleoape mea incet se zbate.

Prosoape colorate sunt fluturate in zare de vant pervers.
Se asorteaza in zadar acel albastru bumbacel cu ochiul tau multicolor
Caci tot nu vii si tot nu pleci.

Poezie fara sens, stiu ca nu are niciun rost,
Dar daca poeta azi a revenit printre soarele infinit
E pentru ca prosoape colorate ard in razele de soare.

marți, 5 iulie 2011

Dimineata de Immortelle

Abia m am dezmeticit in dimineata asta... Inca ma doare capul si inca am o furie bolnava pe CFR. Iar am avut experiente traumatizante in tren. In primul rand, daca sunt toate locurile ocupate in compartiment, eu clar nu am loc sa imi intind picioarele intr-o maniera decenta. In al doilea rand, lumea vorbeste mult prea tare in diferite ciudatenii lingvistice. In al treilea rand, cand am scos frumos laptoputz-ul sa ma uit la How I met your mother ( ultima obsesie :-s ) doua personaje pitoresti care aveau un iz de tanti animala de la care bem laptic, au inceput sa se holbeze la el, daca mi l-au deochiat? :(
Trebuie sa ma debransez din pat si sa imi fac lista de cumparaturi pentru maine si sa ajung si pe la autogara ( tati's fault). Aaaaa, cred ca am uitat sa spun ca maine e ZIUA, the day: maine plec in practica.
E o lupta psihica deja in mine: ce sa iau cu mine si ce nu, masina lui Jijicu nu e asa mare si mai sunt si bagajele mamei. Anul acesta se pare ca ne vom gati singuri, yupiiii. Desi, cred ca vor fi unele zile in care cred ca ma voi limita la hrana cruda. Daca nu ar fi asa frig afara si nu ar ploua iar si iar ar fi magnific. Pe muuuletz oricum mi l-am lasat la Tm si trebuie sa ma descurc cu sacul de dormit din dotare si cu... ( cu atat :-s ). Imi trec mana prin parul meu lung de 5 cm :)) si ma uit cu nesat la griul ceresc, ma incrunt usor: trebuie sa ud si florile.

A bientot!

P.S. : Am uitat: am terminat facultatea :> sau am absolvit facultatea :D

marți, 24 mai 2011

Iubesc Clujul


Iubesc Clujul si singuratatea mea din el,
Iubesc aleile in panta
Si fiecare groapa
Ce lasciva-n fata mi se-ntinde.

Iubesc si pertinenta ta
Si oamenii ce niciodata nu ataca.
Iubesc la tine atatea, incat deja ma doare.
De ce renunt la dealurile tale, nici eu nu stiu.
Si uneori simt ca nici rost nu are.

Prostia mea e mare de inca cred in basme
Si ca mereu va fi la fel si pizma nu-si va pune laba.
Traiesc atemporal si uit ca timpul mi-e stapan
Iar eu ca sclava a lui incep sa ingenunchez.

luni, 11 aprilie 2011

Du-ma pe Neptun

Pacat de mine, de tine, de noi
Caci astazi tin sa va anunt ca m am indragostit de-un nor.
Azi de un nor c-o poza in el,
Maine de-o poza dintr-un nor.
Si poate anul viitor pe-asta vreme
M-oi indragosti de tine, frumos barbat cu palarie...

Macar de ar ploua
Si poza ta mi-ar pica pe-o geana
Sa-ti simt parfumul in irisul caprui
Si sa ma doara tare.


As vrea sa mergi cu mine-n parcul gol
Si sa-mi soptesti ca pe Neptun e vara
Si sa-mi promiti ca acolo ma vei duce.
Acolo, tu si eu putem sa fim orice,
Tu nor albastru, eu ploaie roz
Si astfel dependenti.
Sa iti arat cum minti mereu.
Crezi ca eu nu stiu ca pe Neptun
E iarna, iar?

Vreau sa ma scalzi in apa neptuniana
Si sa respir cu tine heliu, iar de chiar e, si-azot.
De pe Neptun, sa mergem in vacante pe Triton
Si amantele sa le ai pe Pluto.
Hei, tu, frumos barbat cu palarie,
Ai auzit? Pe-acelea sa le duci pe planetuta.

duminică, 10 aprilie 2011

Albastrul tau

Am plans cu cerul.
Am vrut sa am si eu un curcubeu
Sau doar sa rasara soarele de dupa ochii grei.

Dar n-o sa fie asa, tu esti in pixeli.
Tu esti oriunde si oricand apari.
Mereu albastru si albatrul tau ma doare.

Afara-i frig
Si apasarea ta-i tot mai albastra.
Nu-mi place, tot ce-i albastru nu-mi apare
Caci, cand tiganca-n praf mi-azvarle cartile
Doar negru are.

Te calculez si-mi da cu minus mai mereu,
Si orice plus mi-l anulezi cu un minus mult prea mare.
Nu-mi place jocul tau, e mult prea static
Si mult prea cifre ai pus pe sarma de langa el.

Ai fost si lemurian in lumea mea
Si-n vis te-am faurit ca un fluture
Ce-aducea a miros de acadea,
Dar se topea usor, caci era vata de zahar, nu acadea .

In spatiul meu redus, tu esti prea mare.
Eu loc ti-as face, dar sens nu are.
Nu ai cum sa vrei sa ajungi
Un nasture, cand poti la acea camasa
Buton ajunge, chiar aurit.

Imi pare rau, stiu ca visez.
Si nu as vrea sa stii
Ca tocmai eu gresesc asa de des.
Si tocmai eu visez in taina la albastrul tau.
Imi pare rau ca tocmai tu
Nu vrei sa iei din rozul meu o rasuflare.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Poezia lui Nilfor


Nu stiu ce am... Marea lucrare e intr-un stadiu bun. Cred ca pentru prima oara dupa mult timp am decis sa ofer incredere. Si, bineinteles, ca a fost mutilata sau cel putin asa cred. Mi-e dor de vorbe, de promisiuni, de certuri. Mi-e dor de mine atat de mult. Pe mine fericita, pe mine cea placuta, pe acea mine o strig din rasputeri si nu imi mai raspunde de ceva vreme la chemare.
In alta ordine de idei:
- am pus in pamant urmatoarea serie de oregano, patrunjel cu frunza creata, busuioc si o jardiniera mare cu seminte de spanac;
- am trecut de la Dacia Porolissensis la analogii cu Dacia Malvensis, Apulensis si alte provincii danubiene;
- imi e atat de dor de casa, de dealul care presupun ca in curand ( in mai, totusi ) o sa fie plin de bujori de camp sau salbatici sau cum s-or numi, de tipetele mamei, de tati care inca nu a inteles ca are fata si nu baiat si ma pune sa fac cine stie ce chestie de baieti si de tot;
- ma tot gandesc daca sa dau admitere si la Timisoara, dar nu am cu cine ma consulta ( necesit o persoana cu un punct de vedere obiectiv ) ;
- si vreau sa nu fiu mintita ;


Un zeu pagan cu parul rar

M-am saturat de flori in vant
Si praf ce plange-n aer a moarte.
Sa merg pe jos si sa ma doara
Urechea a treia, cea de pe spate.
Sa-ti dau ofranda zi de zi cate o geana
E crud, nu vrei, mai bine, o frunza rara?

Ce zeu esti? De ce ma minti si tu ca toti?
De ce nu-mi dai ce ti am cerut pe baza de statuie?
Cred ca tinzi a fi muritor, hai, zii, ma insel?
Nilfor, paganul meu, ai soarta aceluia din 33.

Si-asa tu vrei temple cu magazin de suvenire,
Vrei sa te vand mai ieftin decat se vand acelea pe jetoane.
Asa ca te anunt din noaptea asta: tu maine te omori.
Asta-i destinul tau, Nilflor, sa vrei sa mori ca esti un zeu cu parul rar.

duminică, 20 martie 2011

Fara titlu ca nu are rost, e asa, aiurea ( si totusi uite ca are si titlu)

Soc, soc, soc... Ma simt binedispusa si oarecum fericita. E o chestie de moment, asta simt acum la 02:10. Cred ca am trecut de acel nivel de victimizare si deja imi accept destinul macabru :)) Eu cred si cred atat de multe. Nu mai disting realul, uneori... De unde sa mai stiu ce-i un colan sau un colier? Invalmaseala mare de ganduri si idei. Azi am facut si supa cu gust de namol, am programat un concurs virtual de facut prajituri pe saptamana viitoare si cred ca am inceput sa visez un pic ( o fi cineva de vina si pentru asta) . Nimeni nu intelege nimic din amestecul asta, poate o sa scot candva o carte cu analizele literare ale post urilor mele si atunci se va intelege.
Umbrele astea din noapte par ciudate... Mai canta si Freddy in surdina. Si mai e ceva aici, printre toate astea, ceva ce tinde sa devina un tzunami ( cred ca asa se scrie ), dar iar sunt chestii aiurea. O, Iupiter, nu ma baga in seama, sunt doar cuvinte aruncate,smulse din sufletul bolnav .
Multumesc aceluia ce nu va afla ca-n seara asta Freddy canta doar pentru el!
A bientot!

miercuri, 16 martie 2011

Disciplina etrusca contemporana

   La minutul urmator va fi ora cinci si 39 de minute.    Ca o inscriptie: azi inaltata, maine uitata, sparta, ingropata, iar inaltata si apoi uitata intr-un colt de muzeu unde o vad doar doi sau trei, asa sunt si eu - ca o inscriptie. Macar azi sunt ca o inscriptie si nu un ciob.    Gresesc si iar gresesc, era cat pe ce sa... Ma intreb cum ar fi daca nu ti-as da din gene, daca nu ti-as zambi, daca nu as fi suparata pentru a imi da o alinare. Nu am cum sa gasesc raspunsul, nu am puterea inca, nu mi-ai daruit-o. Trist e sa ai emotii de galben emoticon-ian. :))
   Tocmai am citit horoscopul, daca romanii II augurres care interpretau vointa zeilor, am decis sa consult si eu astrele :)) . Ieri dimineata scriam despre romane politiste, astazi despre horoscop, cand o sa incep sa scriu despre filmele de la Bollywood, va rog sa ma opriti.
   Horoscopul european l-am citit aici .


 Si acum sa analizam: 


 E o zi in care esti energic si productiv, insa e bine sa fii atent in privinta investitiilor imobiliare si a fluxului de numerar, intrucat o mutare nepotrivita te-ar putea bloca pe mai multe luni de zile 


   Energica si productiva trebuie sa fiu -> curatenie de primavara. Investitiile imobiliare si ce mai scrie pe acolo ar putea avea loc doar pe drumul ce duce la europubele. ( :)) mi-am amintit de altceva) . Iar mutarea nepotrivita...hmmm. Cred ca nu mai mut noptierele maine.


   Experiente noi te pot indruma spre dobandirea anumitor cunostinte, cu privire la o situatie mai veche.


   Asta inseamna ca o sa reusesc sa imi montez sina pentru draperii.


   Colegii te pot ajuta in contextul unei intalniri romantice. 
   
   Sigur, ma pot ajuta, dar nu o vor face ca nu am nevoie de ajutor.


   Spre seara, faci planuri de renovare a locuintei, impreuna cu persoana iubita.


   Cred ca in ritmul acesta nu mai zugravesc niciodata. :))






    Am mai descoperit ca am ascendentul in Gemeni, mi-am reamintit ca in zodiacul chinezesc sunt Sarpe de pamant. Sunt ulm in zodiacul arboricol, iris in cel floral, iar in cel indian sunt caine. Imi scuzati pasajele ridicole, dar Bloguletz e si psihologul meu, deci trebuie sa stie cat mai multe. Va las! Nu stiu pe cine, in caz ca citeste cineva, va las cu bine! Iar daca nu: " Scumpii mei pitici ce traiti in emisfera cerebrala dreapta, ne vedem putin mai tarziu, acum ma duc sa alerg! "


        A bientot!



Fantezie

          Fantezii in miez de noapte.




                                         17 Martie 1934
                                              Bucuresti


                         Mon petit ami, 




          Ma asteptam sa imi scrii astazi. Dar cand s-a facut vremea cinei si domnisoara ne-a chemat la masa, mi am dat seama ca nu va mai aduce postasul vreo scrisoare de la tine. Dupa lectia de pian, am stat cu Vera de vorba si mi-a fost rusine sa ii spun ca nu mi-ai trimis inca nici o scrisoare. Ea e atat de fericita, Mitica trebuie sa vina peste doua luni de la Paris, posibil sa se casatoreasca. Mitica i-a promis ca va aparea anuntul casatoriei lor la ziar. Vera e incantata, mi-a spus ca vrea sa mearga cu mine la croitoreasa mamei sa ii faca o toaleta dupa un model dintr-o revista a domnisoarei, ea chiar crede ca domnisoara o sa o lase sa se intalneasca cu el fara a fi nimic oficial inca.
          Maine cred ca vom merge sa ne cumparam haine pentru serata de Pasti de la Ambasada Frantei. Mi-ar placea sa imi cumpar niste pantofi "Mociornita", dar nu stiu daca se vor potrivi cu rochia. Azi dimineata cand a sosit baiatul cu ziarele, nu am putut citii "Curentul", domnisoara nu ne mai lasa. 
7 iunie 1936
         Eugen isi termina studiile in toamna, ii este frica, poate nu o sa fie numit profesor in Bucuresti, poate reuseste tatal tau sa il ajute cumva. Poate am uitat sa iti spun, dar sunt deja trei ani de cand nu mai publica la revista domnului Arghezi. Zilele trecute mi-a oferit si mie volumul sau de poezii cu un autograf : "Pour Astrid, ma cherie cousine. Eugen" . Cred ca anul acesta i se va mai tipari un livre d'essais. C'est tres joli mon cousin.
         Astept un semn de la tine cat de curand. Stiu ca nu ai timp, dar sper ca macar pentru a-mi asterne un rand iti vei gasi o clipa.
    
                              Je t'embrasse de tout mon couer,
                                                       Astrid.                                                          

marți, 15 martie 2011

Ursuletii brodati si compotul de cirese


E 05:51 AM. Am racit, cred ca am si febra. Ar fi necesar un ceai, un amestec de ceai verde, flori de tei, coji uscate de lime si piper roz, dar aragazul pare atat de departe, e ascuns, lumina lampii mele se opreste in zidul alb si nu ajunge pana la el. Asa ca ma consolez pervers intr-o pahar cu nectar de mango:P.
M-a pus pe ganduri o propozitie. Sau era fraza? Nu pot sa dorm, ma tot gandesc. Dar imi trece, ma readuce L. maine cu picioarele pe pamant. Incepe sa imi fie frica de mine, de nelinistile mele. Am tot feluri de termene limita care par din ce in ce mai aproape si incep sa semene cu niste guri imense gata sa ma inghita, astea sunt haurile vietii mele. De doua zile, aproape ca nu am mai scris deloc la marea lucrare. Rad, am citit candva o serie de romane de Rodica Ojog-Brasoveanu, personajul principal, Melania, avea obiceiul de a vorbi cu sine la persoana a II a, bine ea avea 60 de ani si traia intr-o lume in care daca nu exista un mister, il inventa. Avea si un motan, Mirciulica :X Ideea e ca o iau pe urmele eroinei mai sus prezentate: "Draga mea, trebuie sa nu te mai gandesti la tot felul de fluturi cu nu stiu ce mirosuri, lucrarea te cheama la ea, te cheama la ea :)) ! "
Incep sa imi dau seama de gravitatea problemei, tocmai am lasat din mana " L'isola del giorno prima" pentru a scrie pe blog de romane despre o dama sexagenara ce are un motan pe nume Mirciulica, iar daca nu era de ajuns, ma mai si compar cu ea.
O terasa, o masuta din fier forjat, un ceainic metalic, o cana cafenie cu buline roz si o persoana sa imi faca ceaiul, asta imi doresc cadou de 16 martie. Cum ce e pe 16 martie? Sarbatoresc data de 16 martie 2011, doar e unica. Uitasem sa il asez pe masuta si pe Umberto.
Mai bine merg langa perna alba cu dantela si ursuleti brodati, nu o sa imi faca nici ceaiul preferat, imi sopteste unul din ursuleti ca nici nu vrea sa sarbatoreasca cu mine 16 martie 2011, dar atat am acum. Si in loc de ceai, o sa mananc niste compot de la tanti-mami L-ei. L. a si decorat borcanul.
A bientot!

Lemurianul


Un dor nebun de nu stiu ce din tine,
Un cant mai lin ce ma agita...
Nimicuri ieftine, dar pentru mine scumpe,
Cuvinte mici cu insemnatate mare.
Da, tu, mic lemurian.

Pacat de timp, de ploi, de nori, de soare ce
rasare-n zori.
Ce vorbe triste intre noi si nu-nteleg cum si de ce
Vreau lemurianul, desi nu stiu cum e.
Dar sta inchis in cusca de lui de pe-un rau,
Eu de pe malul altui rau, imi pun ochelarii si rad a plans la soare.

luni, 14 martie 2011

Tema pentru astazi


O persoana despre care am mai scris pe aici pe undeva ( sic! nu stiai ) mi-a dat o tema: sa ii scriu ceva frumos despre traci si sciti. Imi indeplinesc promisiunea pe jumatate, doar despre sciti.

Dikaiopolis, micul explorator, pleaca de pe-al sau ogor
Si pe-al lui sclav afurisit, Xanthias, cu el il ia.
De straja ii va fi sclavul si ajutor ii va da.
Herodot, amicul sau, veste i-a dat despre acei sciti
Ce comert cu sclavi si grane si branza fac
Cu lumea lor greceasca.
Dar, credulul Dikaiopolis, habar n-avea
Ca Herodot doar istorisea
Ce urechile ii auzeau.
De ii va intalni Dikaiopolis
Podoabe ar vrea sa ia de la ei
Murrinei si Melittei cand se-ntoarce sa le dea.
Caci la sarbatorile din Atena cand mergea
Vazuse un colan de mesterii sciti faurit.
Intalnindu-i pe sciti, dupa mult timp calare
Xanthias si Dikaiopolis suparati sunt
Caci ii vad pe sciti rugandu-se la Tabiti, Atar si Agni.
Aur si argint cei doi dau pentru a lua podoabe la femei
Si spre lumea lor fac repede drum inapoi
Dar nu au uitat sa ia de la sciti niste ierburi.
Cannabis o fi fost, ca sa vorbeasca si ei cu Hera si Apollo.


Un melanj frumos pentru o dimineata senina de martie... ( posibil sa fi incurcat putin zeitatile scitice, pentru ca stiu ca la un moment dat Tabiti a fost inlocuit cu Atar, dar nu stiu exact cand anume, asa ca nu aruncati cu pietre)
A bientot!

duminică, 13 martie 2011

Specialii vietii mele


E 04:58 am. Am inceput sa dau ora exact pe blog, ma gandesc unde va duce obiceiul acesta. In timp ce scriam astazi la licenta, am realizat ca nu mai imi merge tasta paranteza dreapta inchisa ( cred ca asa se numea) . Asa ca in aceasta dimineata m-am decis sa scriu despre oamenii speciali din viata mea. O voi face asa punctual, cum imi place mie.
I. Tatal meu este prima persoana speciala din viata mea. Prima mea amintire este cu tatal meu, era 23 iulie 1992, implineam 3 ani, ma sprijineam de gardul din fier vopsit verde si il vedeam pe el venind inspre mine cu roaba din plastic portocaliu si albastru. Venea surazand catre mine. Nu pentru ca este tatal meu e special, am avut si etape din viata in care l-am urat, ci pentru ca prin ochii lui ma vad in cel mai realist mod cu putinta. Pentru ca ma poate critica si repune pe drumul cel bun fara sa imi dau seama, pentru ca mereu imi asculta lamentarile lungi si pentru ca datorita lui sunt astazi ceea ce sunt.
II. R. este prietena bunicii mele. R. are cea mai mare pofta de viata, R. se hraneste cu viata insasi, cu raze de soare de la balconul ei cu obloane verzi din orasul de pe Bega. R. nu dramatizeaza ca a trecut viata pe langa ea, R. nu e fata batrana, e femeia independenta, avida de nou. R. e persoana care mi-a impus o conduita morala perfecta de care sunt demna oriunde pe mapamond. R. reprezinta severitate, respect, inteligenta, iubire. R. mi-a demonstrat ca e de ajuns sa inveti, sa te adancesti in studiu, ca banii sunt relativi si inteligenta reprezinta totul. Astfel am ajuns sa vad Parisul.Mi-e atat de dor de R.
III. A. este prietena mea din timpuri imemoriale :D E legatura cu trecutul meu pagan, cu veselia copilariei, cu dramele adolescentei. Printr-o simpla conversatie cu A. reusesc sa evadez din lumea mea rupestra, dupa spusele ei devenind "scarboasa". A. imi accepta deciziile gresite, se bucura pentru fericirile mele efemere si plange alaturi de mine. A. e geloasa pe alte prietene de-ale mele, la fel fac si eu. E armonie!
IV. L. si B. sau B. si L. , pentru ca sigur vor citi si sa nu se gelozeze. Sunt prietenele mele cele mai bune, dar in mod diferit. L. e ratiunea si B. e entuziasmul, nebunia, carpe diem. Alaturi de L. pot discuta orice de la daci (cah) la ultimul triptic pictat de ea, de la prima iubire la ultima greseala in materie de amor, sigur criticata de ea inca din faza incipienta, primul sarut, prima imbratisare. Cu B. lucrurile stau altfel, pentru ea orice e posibil doar sa iti doresti, orice nepotrivire pentru ea e incredibila, sigur gaseste o compatibilitate, de la dinti asemanatori, la nu stiu ce viziunea asupra nasterii universului :P .
V. R. indice 2, nu stiu daca e corecta exprimarea, dar macar se intelege. R. e prietena mea de doi ani. Dar ne asemanam atat de mult, nici cu parintii mei nu am atat de multe lucruri in comun, in sensul de mentalitati sau gusturi. Chiar de aceea R. poarta de vreun an, apelativul "mama" . Langa R. sunt calma, exuberanta ei ma linisteste, ciudat stiu, langa R. imi dau seama ca nu trebuie sa schimbi nimic la tine pentru a ajunge unde vrei, ca scotand cel mai mic element, iti pierzi autenticitatea, devii asemenea in marea masa moarta. Pentru R. am plans, pentru R. m-am ingrijorat enorm, pentru ca pe cat e de expansiva in gesturi, vorbe, pe atat de introvertita e cu ce se intampla in sinele ei.
VI. D. si A. I. reprezinta idealul pe plan profesional, dar si personal. Sunt cel mai plin de viata cuplu ( si nu au 20 de ani si nici 30 sau 40 ) , sunt acel cuplu care danseaza pe ritmuri egiptene in mirosul de peste si cartofi prajiti din bucatarie. Sunt acei oameni care si-au pus profesia pe primul plan, dar fara a face compromisuri pe plan personal. Oameni care si-au trait viata din plin, dupa bunul plac si care au dat frau liber sentimentelor fara a le pasa de gandirea ingusta a societatii contemporane lor. D. si A.I. sunt acei oameni minunati pe care viata ti-i pune in cale o singura data, unii ca ei nu mai poti intalni a doua oara, asa ca mai bine ii pastrezi aproape.
VII. I.P. mi-a demonstrat ca de multe ori un vis esuat reprezinta o sansa uriasa pentru a-ti gasi menirea. I.P. mi-a redat dragostea pentru limba latina, mi-a aratat ca lupta impotriva morilor de vant e spornica pentru ca acele mori de vant din viata fiecaruia reprezinta simple carje mentale.
VIII. A. reprezinta acea persoana care mi-a aratat ca dragostea adevarata invinge orice, orice bariera temporala, spatiala. A. reprezinta acea mana intinsa care mereu va fi acolo indiferent de greselile mele sau de rautatea mea temporara.
IX. E. este prima iubire, acea iubire cu patos. Acel sentiment unic care te face sa ai nevoie de acea persoana in fiecare secunda. Prima iubire ce nu o uiti niciodata, un pic idealizata, ce-i drept. Prima iubire pe vestigiile careia s-a construit o prietenie adevarata.
X. C este EL, EL-ul, ce va avea mereu un loc special in inima mea. Cuvintele sunt de prisos aici.
XI. L. este... Nu cred ca am cuvinte destule sau potrivite pentru a descrie aceasta persoana. Este acea persoana ciudata, zice asta tot o ciudata, care te face sa vezi totul prin alti ochi, care te face sa iti pui intrebari despre ascunzisurile tale ca fiinta. Persoana care te face sa ii astepti cu nerv fiecare cuvant. C indice 2 este un fluture cu miros de vata de zahar. C indice 2 este singura persoana care ar citi asta si nu s-ar regasi printre aceste cuvinte, pentru ca uneori oamenii speciali sunt apreciati fara cuvinte, pentru ca acele cuvinte potrivite apar ori prea devreme, ori prea tarziu pentru a mai fi rostite. C indice 2 este special pentru ca exista in viata mea si pentru ca e singura persoana care ma lasa fara cuvinte.
XII. V. este intruchiparea iubirii fratesti si altruiste. Lui V. pot sa ii expun "paradigme" sentimentale, cu V. ma manifest absurd, dar ma intelege pentru ca poate, uneori V. ma intelege din priviri si imi asteapta reactii tot din priviri. Pentru V. as face orice pentru a stii ca este linistit si nu sufera. V. sper sa fie mereu in viata mea asa cum e acum, sa nu treaca nimic peste el care sa il schimbe, sa il transforme.
Poate am sa revin la aceasta lista candva in incursiunea in anii mei. Punctualitatea acestei liste nu reprezinta un clasament. Fiecare dintre aceste persoane este speciala dintr-o anumita perspectiva asa ca nu le pot acorda un loc intr-un clasament. E 06:07 si am terminat pentru dimineata asta.
A bientot!

sâmbătă, 12 martie 2011

Inscriptie in noapte


E 03:17 am. Ma gandesc la Baumi ( profesorul de latina ) care spunea la cursul trecut ca: "Fundamentul gandirii noastre este legatura dintre subiect si predicat." Si ca in orice relatie dintre doua cuvinte exista o legatura predicativa. Transferand asta in sfera umanoida rezulta ca intotdeauna intr-o relatie interumana exista dominantul si dominatul, rolurile inversandu-se periodic. Da, la nivel etic, exista egalitatea. Asta e umila mea parere. Cel putin in ceea ce ma priveste, in absolut toate relatiile mele cu semenii mei, sunt si dominata, dar si domin. E vorba acel: las de la mine in cazul in care sunt dominata. Sau : e ca mine, in cazul in care eu sunt dominantul. Problema intervine doar in cazul celui dominat, trebuie sa iti aprobe tacit sau nu dominatul.
Baumi ne mai vorbea si despre speciile cazurilor. Asa sunt si
doua "specii" de oameni:
- omul care isi arata evolutia;
- omul care isi reneaga cu vehementa evolutia, asa-zisa maimuta vorbitoare;
Ce ti-e si cu latina asta!

Vara pe santier: II


Inca ma amuz, prietena mea L. tocmai a transformat initialele unei persoane speciale, speciale asa in general, nu pentru mine, neaparat, in cifre arabe. Stiu, nu se prea intelege, sa explic: initialele persoanei reprezentau un numar in cifre romane, si ea imi zice: de ex. ca 210 nu stiu ce.
Am promis ca o sa revin cu amintirile de pe santierele patriei. Si cum astazi sunt foarte bine dispusa :)) uite revenirea. :D Vineri o sa mergem in excursie pe santierul nostru drag, trebuie prezentat si bobocilor. Dar sa incep ceea ce am promis:
In fiecare dimineata ne trezeam in jur de 6 am, daca eram pitic ( pregateam micul dejun, cina si ajutam la prepararea pranzului ) chiar pe la 5 30 am. Ma uitam pe sub masa la draga mea prietena R. si o auzeam ca s-a trezit deja, desi cu 10 secunde se auzeau niste suave sforaituri. Ma ridicam rapid din pat, ma schimbam, pe atunci avand o coama mare, trebuia sa ma pieptan. Ajungand in bucatarie, incercam sa gasesc o cana curata ca sa nu trebuiasca sa ma apuc de spalat cani la 6 dimineata si imi petreceam urmatoarele 10 minute ingrijindu-mi dintisorii de cal. Ma invatasem ca din micul dejun sa imi fac un pachetel pe care sa-l devorez apoi pe santier, sigur inainte de gustarea de la ora 11. Asa ca in timp ce ai mei colegi erau in forfota micului dejun, puteam sa stau pe scara, inca rece la acea ora, si sa imi savurez cu migala cafeaua si pipa. Vedeam in coltul gardului, aparitia sefilor de santier si strigam cu patos inspre usa : Saseeeeeeee! Apoi urma linistea, apoi iar forfota, agitatia dinaintea plecarii, sa nu cumva sa uitam ceva. Si plecam cu ghiozdanele in spate, adormiti, obositi, in cautarea istoriei ( suna frumos ) . Ne opream la gazda sefilor ( ca sa nu zic profilor ) sa luam sculele, apa, umbrele de soare, scaunele si cine mai stie cate. Apoi treceam frumos pe langa vacile care se duceau la pascut, ne intersectam in fiecare dimineata cu aceeasi tanti care se ducea la serviciu, presupun, salutam din priviri crucile din cimitir, ne indreptam atentia stanga, dreapta inainte de calea ferata si continuam drumul pana la castru rugandu-ne sa nu treaca vreo raba de pietris sa ne umple de praf chiar inainte de a incepe lucrul. De la praf treceam apoi la frunzele aspre de porumb ce ne iritau pielea, la iarba uda ce se amesteca cu praful de pe bocancii ce picioarele mele i-ar fi vrut sandale in toridul cuptor. Dupa o dalma mica, si una mare, se intrezareau enormele gropi, cu peretii drepti ( sau care uneori asa se doreau), apoi baraca noastra...
O sa inchei prin repetarea unei fotografii, cea mai expresiva fotografie din vara trecuta...


Home sweet home:
Priveliste lateral stanga:
Dimineata senina:
Liniste si singuratate :
Shhtt
Atentie la tren sau nu:

sâmbătă, 5 martie 2011

Vara pe santier: I


Este 03:56 am, doar ce am facut un dus. Avand in vedere ca m-am trezit la 14, rezist inca. Aproape intreaga zi, in putinul timp, in care puteam cugeta liber, mi-am dat seama cate am de facut intr-un decurs de doar 4 luni. Mai am foarte mult de scris, multe desene de refacut, nu stiu cum pot unii sa publice asemenea planse si apoi sa iti restrictioneze si accesul la artefacte. Deci, mai am de refacut desene, mai am de scanat cateva desene, trebuie sa gasesc o tipologie care sa imi convina, trebuie sa fac un catalog de bijuterii, apoi sa pun totul laolalta si sa incep sa ma rog sa imi dea concluzia pe care mi-o doresc : existau si femei in castrele din Dacia Porolissensis, in afara de sotia comandantului si sclavele ei... Of, grea profesie mi am ales uneori, dar cea mai placuta.
Cred ca niciodata nu am vorbit despre cum e sa iti petreci vara pe un santier arheologic. Asa ca sa purcedem. Nu stiu daca sa scriu asa concis, cu liniutza sau sa intru in detalii. Mai bine fac niste capitole. Primul o sa fie despre habitat, apoi despre munca in sine. Stiu ca pentru multi nu e nimic interesant si conditiile par mai mult decat modeste, dar pentru mine si pentru colegii mei reprezinta o parte de viata, cea mai draga si mai asteptata parte de viata. Aici pot fi exact asa cum sunt,, sunt inconjurata de oamenii care ma iubesc pentru ceea ce sunt. Aici am avut parte de lacrimi, de nervi, de sarutari furate, de fastaceala de dimineata cand vin profii si nu stii cum sa te strecori mai repede inapoi in camera ta, de sentimentul ca ai prins pe Dumnezeu de un picior cand observi un colt de ts ( terra sigillata - ceramica romana de lux ) si sa ceri ca un chirurg : "Repede, un spaclu si o matura!" si toti se strang in jurul tau. Aici avem universul nostru, unde nu suntem doar cei care sapa, suntem cei care descopera in fiecare zi o framantura, nu din istorie, ci din viata unor oameni, era sa scriu stramosii nostri, dar suna ciudat, unor soldati de la marginea limesului spre Barbaricum, soldatii din castrul SAMVM.
Intr-un satuc ardelean:

O casa normala:

O bucatarie si o bucatareasa:
Cu o sala de mese cu harti pe pereti:
Facem baie asa :

Sau asa:

A bientot!

vineri, 4 martie 2011

Materialismul afectiv


Era o vineri banala, dar simpatica :D . Asta pana cand metera a tinut sa ma informeze ca vor vinde apartamentul bunicilor pentru ca au primit o oferta foarte buna. Am simtit ca se rupe ceva in mine, nu imi venea sa cred. Asa ca am inceput cu un sir infinit de intrebari: ce o sa facem cu mobila lu'maia, dar cu lucrurile ei? Metera imi raspunde ca o sa luam doar lucrurile de care nu ne putem desparti eu si patera si lucrurile de valoare. Imediat mi-au navalit lacrimile, fiecare lucru din acea casa, care pentru reprezinta mai mult acasa, este o parte integranta a unui univers, iar lipsa lui l-ar destabiliza complet. Este lumea copilariei mele, chiar si dupa renovari si remobilari, si a ramas nealterata, pastreaza acelasi miros, mirosul maiei mele, desi ea nu mai este, peste tot miroase a ea. E un parfum suav, placut ce nu l-am intalnit in alta parte. Acolo o simt cel mai aproape si nu vreau sa pierd acel loc.
Intr-o oarecare masura cred ca intelege si metera ce simt, stie ca nu suport despartirile de niciun fel. Simt ca ma despart de copilaria mea, pana acum cand reveneam in acel spatiu o simteam atat de actuala, intr-un dulapior deasupra patului e prima mea uniforma, prima mea ie, gulerasele mele brodate pentru scoala :( , jacheta aurie gen Tina Turner, prima mea rochie rosie din voal... In birou, am gasit dupa moartea bunicii, primele mele desene, foarte abstracte, planse de la gradinita cu tot felul de ratuste, ceva exercitiu de adunare si scadere, o lucrare la religie din clasa a 3 a, prima mea lucrare la istorie din clasa a V a... :( Metera nu a adunat acele amintiri de-a lungul anilor, maia a fost, maia a fost cea care m-a asteptat in curtea scolii ingrijorata ca de ce nu ies o data din sala de examen la capacitate, a fost cea care a fost la festivitatea de absolvire a liceului, a fost cea ma privea lung, intrucatva absenta, dar cu cel mai mare drag din balansoarul din camera ei cand deja nu mai putea vorbi si merge. Mi-e atat de greu sa las atatea in urma, stiu ca toate astea le port in suflet, dar sunt fiinta care se simte legata de material, de palpabil ( poate e si deformatie profesionala) .
Astept sa discut si cu patera, poate el cat de cat ma va intelege, doar si el are adunate intr un bloc de desen multe desene, tin minte unul cu Bricul Mircea, si toate diplomele de la handbal, acela este intai universul lui, eu doar l-am preluat. Am vorbit cu el :
-Si pentru mine e greu, dar trebuie sa intelegi ca il tinem degeaba.
-Dar, eu ma duc acolo de fiecare data cand vin acasa, pentru mine acolo e acasa.
-Trebuie sa intelegi ca asta e situatia, nu poti trai cu ce a fost.
-Tocmai asta incerci sa faci, sa mi impui sa traiesc doar din amintiri.
Amandoi am exagerat... Eu am dus intr-adevar totul la extrem, nu am mutat nimic de pe 23 noiembrie 2008, zi fatidica, nu s-a schimbat nimic acolo. Pentru mine acea casa inseamna stabilitate, dragoste neconditionata si respect. E dureros...

joi, 3 martie 2011

A fost martie 2011...


A fost 8 martie saptamana viitoare. Am realizat ca orice as face nu pot schimba mentalitatea cuiva. Cred ca poti schimba conceptiile si principiile nesanatoase ale cuiva doar daca ii dai niste inlocuitori pe termeni lung. E exact precum facem cu eterna cafea matinala, pentru unii, renuntam la acest obicei intrucat stim ca ne putem induce creierasul ca bea cafea, chiar daca e cicoare. Asa e si cu oamenii, vreau ca X sa fie mai independent fata de o anumita persoana, dar ce ii ofer pentru aceasta independenta, ce perspective ii ofer eu pe termen lung?
Astazi am citit despre designerul John Galliano. Stralucit designer, un inovator in moda internationala, dar genialitatea nu inseamna perfectiune, asta nu intelege nimeni, mai ales romanul si mai ales daca "inculpatul" nu e roman. Paranteza: X strain e un cantaret extraordinar, dar nu mai conteaza doar pentru ca de exemplu este infectat cu HIV, dar Eminescu este un geniu, desi se presupune ca a avut sifilis, dar e roman, domnule. Asa si cu Galliano, iubirea lui fata de Hitler nu mi se pare un motiv pentru a fi ostracizat. Cred ca toate forurile internationale ii ofera dreptul la libera exprimare doar pentru ca e o fiinta vie, putea sa fie si tanti batrana, batrana cu parul de lana ce vinde flori pe Memorandumului, si nu un designer celebru al unei case de moda mult mai celebra. El il iubeste pe Adolf Hitler, problema lui, suntem liberi sa iubim si sa uram pe cine dorim. Il gasesc vinovat pentru injuriile aduse acelor oameni si anumite aluzii care pentru foarte multi sunt extrem de dureroase. Ceea ce a comentat despre persoana lui, il priveste doar pe el. Daca ar fi zis ca il iubeste pe Iuda, ar fi scos din minti toti crestinii? Doar si Iuda l-a vandut pe Iisus. Sau daca il iubea pe Stalin, a fost vinovatul moral pentru moartea a mai multor oameni decat Hitler. Nu sunt antisemita, dar nu suport aceasta bataie cu pumnii in piept mereu. Da, durerea evreilor pentru ce a fost in trecut va exista si peste inca o generatie, e de inteles si e de admirat. Unitatea lor, respectarea traditiilor, apartenenta lor la o natiune care nu s-a raportat la un spatiu geografic "legiferat" decat din '48, inseamna mult mai ales pentru mine care consider ca fac parte dintr-o civilizatie, dintr-o natiune care inainte de toate si-a raportat unitatea la un spatiu geografic.
Totusi, pana si Mengele a murit sau cel putin asa se presupune. De ce sa cautam mereu ca X si Y sa recunoasca ca noi am fost niste victime, o stie o lume intreaga, Arbeit macht frei inca e scris la intrarea in Auschwitz. Nimeni nu va uita acele crime ingrozitoare si tratamente, experimente diabolice, dar ar trebui trecut peste, o mentalitate de genul: da, am fost victime, dar am reusit sa trecem peste tocmai pentru ceea ce am fost condamnati: ca suntem evrei, prin credinta noastra, traditiile noastre am mers mai departe, iar nucleul din sufletele noastre este materializat acum prin locul pe care toti il simtim casa: Israelul. M-am pus un pic in postura unui evreu in frazele anterioare, desi stiu ca e imposibil. Dar mi se pare inadmisibil, din punct de vedere logic si principial, sa acuz forurile internationale, din cauza carora am un loc pe glob caruia ii spun tara mea, pentru ca nu a luptat indeajuns pentru a pedepsi vinovatii Holocaustului si pentru ca nu e mereu atent si nu are o varguta pregatita pentru orice ar parea antisemitism. Citeam zilele trecute marturia unui supravietuitor al Auschwitz-ului ,ce fusese implicat in experimentele lui Mengele, ca religia lui l-a invatat sa nu fie razbunator si cea mai mare pedeapsa pentru Mengele ar fi sa vada ca el l-ar putea ierta dupa tot ce i-a facut lui si poporului lui, iar in conceptia lui acest diabolic doctor a fost invatat sa urasca, la fel cum el a fost invatat sa ierte si sa iubeasca. Daca un om care a trait acele momente ingrozitoare, care se ruga in fiecare zi cand se facea selectia sa fie "invizibil", care a ajuns sa fie" placut" de Mengele intr-un final, are puterea sa ierte, de ce atatia care poate nu au fost afectati poate nici indirect, doar la nivel nationalist, sa ii zicem, se folosesc de acest fenomen cumplit? Sper din tot sufletul pentru conditia lor de om, care iti impune o oarecare demnitate, sa nu fie doar un pretext pentru rasismul lor, ar fi pacat...

joi, 17 februarie 2011

In amintirea verii


Ii cantam seara o melodie, o agasam cu ea... Imi asculta trilurile nemelodioase si tacea. Mai rabufnea uneori, dar ii trecea. E o ea, e prietena mea. Si treceau zilele si noptile, se sapau gropile si se astupau gropile. Timpul trecea lin, ca o apa linistita ce se mai sparge de stanci uneori si face valuri. Traiam pentru a trai, cu o sete bolnava de fericire si cu o nesimtire crasa.
Acum e dor si atat, dor de cer senin si fierbinte, de aer cald, de dorinta de a simti in vicusul torid si cea mai usoara adiere de vant. Vreau vara iar, zbucium, glasuri multe si colorate, vreau praf si piele arsa de soare si tot ce am lasat in urma. Vreau cioburi mici si neinsemnate si ciorba rece, vreau acea vara inapoi, vreau un suras fortat si un pariu castigat. Mi-e dor de tot, mi-e dor de voi, mi-e dor de mine langa voi.
Pacat si pacate multe, nori negri si vreme rece, eruptie solara, messenger si atat, o convorbire o data pe zi, poate si un SMS, atat. Asta e iarna, si de asta cant imn in amintirea verii.
Mi-e frica de timp, mi-e frica de anotimpuri, poate o sa fie un an fara vara. Caci vara mea deja e mitologica :)) e stas. Mi-e frica sa nu pierd prieteni, o teama de absurd si de ridicol, a risca totul sau a avea o fericire ponderata? Scriu cuvinte, nu vorbe, vorbesc sunete si ascult nimicuri, cred doar in noi, dar cu prudenta. Ma salt spre cer si cobor spre Hades secunda de secunda. E greu si abrupt.
Eseistica ieftina, de duzina scriu acum sa imi temperez emotiile si trairile. Rabufnirea fizica o mai stavilesc o zi, o noapte, poate mai mult, timp e berechet. Nici Roma nu a fost construita intr-o zi.
free counters