miercuri, 24 octombrie 2012

Despre prietenie altfel

  Am tot stat si m- am gandit in ultimele zile despre ce este de facut cand o prietenie trainica da semne de sinucidere. Vocile au inceput sa mi spuna sa abandonez corabia inainte de a ma scufunda si eu. Totusi, atunci cand mai e ceva de facut, prefer sa nu ingrop amintiri si franturi de viata si sa incerc sa salvez ce se mai poate. 
  Asa ca, draga mea, voi fi aici cand iti va fi cel mai greu, cand nu vei avea nevoie de mine si ma vei respinge, atunci iti voi fi cel mai aproape. O prietenie adevarata insumeaza orice, e o adevarata cutie a Pandorei, dar si un melanj de iubire, solidaritate si comunicare. Asa ca ma voi agata de Speranta ce ramane mereu in cutia Pandorei si ne vom salva. 
  Ne-am certat, ne-am ocarat, ne-am imbratisat mai cu foc dupa aceea. Ne-am indepartat si ne-am apropiat. Au fost luni de tacere si apoi discutii interminabile. Au fost de toate in acesti opt ani lungi. 
  Nu sunt perfecta, nu esti perfecta. Dar ne avem una pe alta orice ar fi.
                     

5 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget