luni, 11 aprilie 2011

Du-ma pe Neptun

Pacat de mine, de tine, de noi
Caci astazi tin sa va anunt ca m am indragostit de-un nor.
Azi de un nor c-o poza in el,
Maine de-o poza dintr-un nor.
Si poate anul viitor pe-asta vreme
M-oi indragosti de tine, frumos barbat cu palarie...

Macar de ar ploua
Si poza ta mi-ar pica pe-o geana
Sa-ti simt parfumul in irisul caprui
Si sa ma doara tare.


As vrea sa mergi cu mine-n parcul gol
Si sa-mi soptesti ca pe Neptun e vara
Si sa-mi promiti ca acolo ma vei duce.
Acolo, tu si eu putem sa fim orice,
Tu nor albastru, eu ploaie roz
Si astfel dependenti.
Sa iti arat cum minti mereu.
Crezi ca eu nu stiu ca pe Neptun
E iarna, iar?

Vreau sa ma scalzi in apa neptuniana
Si sa respir cu tine heliu, iar de chiar e, si-azot.
De pe Neptun, sa mergem in vacante pe Triton
Si amantele sa le ai pe Pluto.
Hei, tu, frumos barbat cu palarie,
Ai auzit? Pe-acelea sa le duci pe planetuta.

duminică, 10 aprilie 2011

Albastrul tau

Am plans cu cerul.
Am vrut sa am si eu un curcubeu
Sau doar sa rasara soarele de dupa ochii grei.

Dar n-o sa fie asa, tu esti in pixeli.
Tu esti oriunde si oricand apari.
Mereu albastru si albatrul tau ma doare.

Afara-i frig
Si apasarea ta-i tot mai albastra.
Nu-mi place, tot ce-i albastru nu-mi apare
Caci, cand tiganca-n praf mi-azvarle cartile
Doar negru are.

Te calculez si-mi da cu minus mai mereu,
Si orice plus mi-l anulezi cu un minus mult prea mare.
Nu-mi place jocul tau, e mult prea static
Si mult prea cifre ai pus pe sarma de langa el.

Ai fost si lemurian in lumea mea
Si-n vis te-am faurit ca un fluture
Ce-aducea a miros de acadea,
Dar se topea usor, caci era vata de zahar, nu acadea .

In spatiul meu redus, tu esti prea mare.
Eu loc ti-as face, dar sens nu are.
Nu ai cum sa vrei sa ajungi
Un nasture, cand poti la acea camasa
Buton ajunge, chiar aurit.

Imi pare rau, stiu ca visez.
Si nu as vrea sa stii
Ca tocmai eu gresesc asa de des.
Si tocmai eu visez in taina la albastrul tau.
Imi pare rau ca tocmai tu
Nu vrei sa iei din rozul meu o rasuflare.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Poezia lui Nilfor


Nu stiu ce am... Marea lucrare e intr-un stadiu bun. Cred ca pentru prima oara dupa mult timp am decis sa ofer incredere. Si, bineinteles, ca a fost mutilata sau cel putin asa cred. Mi-e dor de vorbe, de promisiuni, de certuri. Mi-e dor de mine atat de mult. Pe mine fericita, pe mine cea placuta, pe acea mine o strig din rasputeri si nu imi mai raspunde de ceva vreme la chemare.
In alta ordine de idei:
- am pus in pamant urmatoarea serie de oregano, patrunjel cu frunza creata, busuioc si o jardiniera mare cu seminte de spanac;
- am trecut de la Dacia Porolissensis la analogii cu Dacia Malvensis, Apulensis si alte provincii danubiene;
- imi e atat de dor de casa, de dealul care presupun ca in curand ( in mai, totusi ) o sa fie plin de bujori de camp sau salbatici sau cum s-or numi, de tipetele mamei, de tati care inca nu a inteles ca are fata si nu baiat si ma pune sa fac cine stie ce chestie de baieti si de tot;
- ma tot gandesc daca sa dau admitere si la Timisoara, dar nu am cu cine ma consulta ( necesit o persoana cu un punct de vedere obiectiv ) ;
- si vreau sa nu fiu mintita ;


Un zeu pagan cu parul rar

M-am saturat de flori in vant
Si praf ce plange-n aer a moarte.
Sa merg pe jos si sa ma doara
Urechea a treia, cea de pe spate.
Sa-ti dau ofranda zi de zi cate o geana
E crud, nu vrei, mai bine, o frunza rara?

Ce zeu esti? De ce ma minti si tu ca toti?
De ce nu-mi dai ce ti am cerut pe baza de statuie?
Cred ca tinzi a fi muritor, hai, zii, ma insel?
Nilfor, paganul meu, ai soarta aceluia din 33.

Si-asa tu vrei temple cu magazin de suvenire,
Vrei sa te vand mai ieftin decat se vand acelea pe jetoane.
Asa ca te anunt din noaptea asta: tu maine te omori.
Asta-i destinul tau, Nilflor, sa vrei sa mori ca esti un zeu cu parul rar.
free counters