Nu stiu ce am... Marea lucrare e intr-un stadiu bun. Cred ca pentru prima oara dupa mult timp am decis sa ofer incredere. Si, bineinteles, ca a fost mutilata sau cel putin asa cred. Mi-e dor de vorbe, de promisiuni, de certuri. Mi-e dor de mine atat de mult. Pe mine fericita, pe mine cea placuta, pe acea mine o strig din rasputeri si nu imi mai raspunde de ceva vreme la chemare.
In alta ordine de idei:
- am pus in pamant urmatoarea serie de oregano, patrunjel cu frunza creata, busuioc si o jardiniera mare cu seminte de spanac;
- am trecut de la Dacia Porolissensis la analogii cu Dacia Malvensis, Apulensis si alte provincii danubiene;
- imi e atat de dor de casa, de dealul care presupun ca in curand ( in mai, totusi ) o sa fie plin de bujori de camp sau salbatici sau cum s-or numi, de tipetele mamei, de tati care inca nu a inteles ca are fata si nu baiat si ma pune sa fac cine stie ce chestie de baieti si de tot;
- ma tot gandesc daca sa dau admitere si la Timisoara, dar nu am cu cine ma consulta ( necesit o persoana cu un punct de vedere obiectiv ) ;
- si vreau sa nu fiu mintita ;
Un zeu pagan cu parul rar
M-am saturat de flori in vant
Si praf ce plange-n aer a moarte.
Sa merg pe jos si sa ma doara
Urechea a treia, cea de pe spate.
Sa-ti dau ofranda zi de zi cate o geana
E crud, nu vrei, mai bine, o frunza rara?
Ce zeu esti? De ce ma minti si tu ca toti?
De ce nu-mi dai ce ti am cerut pe baza de statuie?
Cred ca tinzi a fi muritor, hai, zii, ma insel?
Nilfor, paganul meu, ai soarta aceluia din 33.
Si-asa tu vrei temple cu magazin de suvenire,
Vrei sa te vand mai ieftin decat se vand acelea pe jetoane.
Asa ca te anunt din noaptea asta: tu maine te omori.
Asta-i destinul tau, Nilflor, sa vrei sa mori ca esti un zeu cu parul rar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu