luni, 19 aprilie 2010

Monolog teatral: Drama interioara a maimutei Miki :(


Miki sta la umbra unui copac, mai mult tinuta de parada:
Am stat si mi am rascolit prin ganduri sa vad unde am gresit. Am incercat si sa te uit si sa merg inainte fara sa imi pese. Sa accept mana intinsa de prieteni, maimutoi simpatici, ajutor menit sa ma smulga de langa umbra ta permanenta, prea facil pentru mine. Oare ce a fost in capul meu sa cred ca Kiki spune adevarul, ca va veni si vremea noastra candva??? Eu, o biata primata, sa sper la el, superb exemplar de homo erectus. El sufera in taina dupa o alta hominida, dar totusi cand mai mananca niste poame fermentate isi destainuie suferinta. Eu nu stiu decat sa imi fac rost de hrana si sa copulez :)), iar el si hominda lui stiu sa controleze focul .
Astept sa treaca timpul peste mine, poate voi evolua si eu, poate imi va creste si mie numarul conexiunilor neuronale si voi fi buna pentru el...
O sa revin cu alte lamentari penibile de maimuta din lumea noua, umila platyrrhina. Dar, tu, Kiki, tine minte: tu esti un hominid ce controleaza focul, dar eu sunt insotitoarea lui Vulcanus. ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget