luni, 19 aprilie 2010

Partea a II a

Am ajuns sa ezit sa mai privesc lumea in ochi, mi e prea frica sa vad in ochii lor batjocura sau nepasare. Am ajuns sa imi pese mai mult de durerea ta, nespusa mie. Patetism si imbecilitate cronica, asta denot, atat mai am, pe langa iubirea pentru tine, ooo, Kiki. Tu, Kiki, hominid cu fata inalta, ce la Cauna del Araga ai fost si canibal. Ritualic sau alimentar? Ce mai conteaza acum, cand de atatea ori din mine tu te ai hranit? Metafora cruda si amara.... Si nimic altceva. Ti am mai zis eu tie: voi evolua eu odata si atunci ti oi scrie un poem din ale tale vorbe goale inspirat. Te urasc astazi si maine poate sau nu stiu, dar ce stiu sigur e ca asa cum esti eu te vreau si te tanjesc, si de as putea m as arunca in epoci pana la tine... Atunci poate ar fi de ajuns, nu ai mai fi doar o forma cu suflet ce mie nu mi se arata niciodata...
Pentru Kiki aka Prometeu aka Homo Erectus de la eterna insotitoare a lui Vulcanus :X

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget