A fost martie 2011...

A fost 8 martie saptamana viitoare. Am realizat ca orice as face nu pot schimba mentalitatea cuiva. Cred ca poti schimba conceptiile si principiile nesanatoase ale cuiva doar daca ii dai niste inlocuitori pe termeni lung. E exact precum facem cu eterna cafea matinala, pentru unii, renuntam la acest obicei intrucat stim ca ne putem induce creierasul ca bea cafea, chiar daca e cicoare. Asa e si cu oamenii, vreau ca X sa fie mai independent fata de o anumita persoana, dar ce ii ofer pentru aceasta independenta, ce perspective ii ofer eu pe termen lung?

Astazi am citit despre designerul John Galliano. Stralucit designer, un inovator in moda internationala, dar genialitatea nu inseamna perfectiune, asta nu intelege nimeni, mai ales romanul si mai ales daca "inculpatul" nu e roman. Paranteza: X strain e un cantaret extraordinar, dar nu mai conteaza doar pentru ca de exemplu este infectat cu HIV, dar Eminescu este un geniu, desi se presupune ca a avut sifilis, dar e roman, domnule. Asa si cu Galliano, iubirea lui fata de Hitler nu mi se pare un motiv pentru a fi ostracizat. Cred ca toate forurile internationale ii ofera dreptul la libera exprimare doar pentru ca e o fiinta vie, putea sa fie si tanti batrana, batrana cu parul de lana ce vinde flori pe Memorandumului, si nu un designer celebru al unei case de moda mult mai celebra. El il iubeste pe Adolf Hitler, problema lui, suntem liberi sa iubim si sa uram pe cine dorim. Il gasesc vinovat pentru injuriile aduse acelor oameni si anumite aluzii care pentru foarte multi sunt extrem de dureroase. Ceea ce a comentat despre persoana lui, il priveste doar pe el. Daca ar fi zis ca il iubeste pe Iuda, ar fi scos din minti toti crestinii? Doar si Iuda l-a vandut pe Iisus. Sau daca il iubea pe Stalin, a fost vinovatul moral pentru moartea a mai multor oameni decat Hitler. Nu sunt antisemita, dar nu suport aceasta bataie cu pumnii in piept mereu. Da, durerea evreilor pentru ce a fost in trecut va exista si peste inca o generatie, e de inteles si e de admirat. Unitatea lor, respectarea traditiilor, apartenenta lor la o natiune care nu s-a raportat la un spatiu geografic "legiferat" decat din '48, inseamna mult mai ales pentru mine care consider ca fac parte dintr-o civilizatie, dintr-o natiune care inainte de toate si-a raportat unitatea la un spatiu geografic.

Totusi, pana si Mengele a murit sau cel putin asa se presupune. De ce sa cautam mereu ca X si Y sa recunoasca ca noi am fost niste victime, o stie o lume intreaga, Arbeit macht frei inca e scris la intrarea in Auschwitz. Nimeni nu va uita acele crime ingrozitoare si tratamente, experimente diabolice, dar ar trebui trecut peste, o mentalitate de genul: da, am fost victime, dar am reusit sa trecem peste tocmai pentru ceea ce am fost condamnati: ca suntem evrei, prin credinta noastra, traditiile noastre am mers mai departe, iar nucleul din sufletele noastre este materializat acum prin locul pe care toti il simtim casa: Israelul. M-am pus un pic in postura unui evreu in frazele anterioare, desi stiu ca e imposibil. Dar mi se pare inadmisibil, din punct de vedere logic si principial, sa acuz forurile internationale, din cauza carora am un loc pe glob caruia ii spun tara mea, pentru ca nu a luptat indeajuns pentru a pedepsi vinovatii Holocaustului si pentru ca nu e mereu atent si nu are o varguta pregatita pentru orice ar parea antisemitism. Citeam zilele trecute marturia unui supravietuitor al Auschwitz-ului ,ce fusese implicat in experimentele lui Mengele, ca religia lui l-a invatat sa nu fie razbunator si cea mai mare pedeapsa pentru Mengele ar fi sa vada ca el l-ar putea ierta dupa tot ce i-a facut lui si poporului lui, iar in conceptia lui acest diabolic doctor a fost invatat sa urasca, la fel cum el a fost invatat sa ierte si sa iubeasca. Daca un om care a trait acele momente ingrozitoare, care se ruga in fiecare zi cand se facea selectia sa fie "invizibil", care a ajuns sa fie" placut" de Mengele intr-un final, are puterea sa ierte, de ce atatia care poate nu au fost afectati poate nici indirect, doar la nivel nationalist, sa ii zicem, se folosesc de acest fenomen cumplit? Sper din tot sufletul pentru conditia lor de om, care iti impune o oarecare demnitate, sa nu fie doar un pretext pentru rasismul lor, ar fi pacat...